Autor: RAMONA VINTILA 23 septembrie 2011
Una dintre marile doamne ale cântecului popular românesc, Sofia Vicoveanca, împlineşte astăzi 70 de ani. Jurnalul Naţional îi urează „La mulţi ani!”.
„Fac ceea ce fac de-o viaţă, cânt. La sfârşitul acestei luni, începutul lunii viitoare, îmi apare un nou material muzical, «Lume dragă am petrecut», cu 23 de piese noi, culese. Mi-a apărut şi un DVD, tot cu 23 de piese. Continuu să-i bucur pe cei care mă vor. Sunt sănătoasă, sunt bine. În avalanşa asta de interpreţi, lumea încă mai apelează la artişti cu experienţă, cu atâţia ani în cârcă.
Cea mai mare împlinire personală este că am două nepoate, regretul mare este că mi-am pierdut soţul acum zece ani. Profesional, sunt mândră că lumea încă mă mai vrea. Multă lume a programat petreceri, întâlniri pentru la anul. Mi-e frică să-mi fac planuri pe termen lung, pentru că se ştie, noi ne facem planuri aici, pe Pământ, iar Dumnezeu râde de noi, având planul Lui pentru fiecare dintre noi. Ca atare, spun întotdeauna «Băgaţi-mă la surprize!», dacă sunt sănătoasă cu drag vin. Aceste solicitări sunt foarte importante pentru mine, pentru că nu dau răgaz nici urâtului, nici singurătăţii să bată la uşă. Aflându-mă în faţa mulţimii, bucur lumea, fac poze, dau autografe... Asta-i hrana mea, viaţa mea! Pe 1 octombrie împlinesc 52 de ani de cântec. Am încercat să nu supăr pe nimeni, să nu pun piedici nimănui, cine mi-a cerut sfatul l-am sfătuit. În rest... regret că fug anii, dar încă se mai poate spune câte ceva, în ciuda celor care scot pe piaţă fel de fel de cântece care nu ştiu cât stau la temelia adevărului.
Chiar înainte de a veni noi pe lume, cred că destinul nostru este croit de Sus, orice ce am face. Cred cu tărie acest lucru. Nu am început să cânt nici la 3 ani, nici la 10 ani. A ţâşnit aşa... Cred în destin şi cred că Dumnezeu are grijă de fiecare dintre noi. Eu mă mândresc că sunt româncă, pentru că vin dintr-o zonă frumoasă, bogată, cu oameni frumoşi la suflet, oameni harnici, asta nu înseamnă că nu avem şi lepre. A cunoaşte o zonă cum este Bucovina sau oricare alta, nu înseamnă să citeşti sau să vizionezi un documentar, ci înseamnă să-i păşeşti pragul, să intri în casa unor gospodari, să-i vezi la muncă, la horă şi îngenuncheaţi la altar. Doar aşa poţi cunoaşte o zonă.
În momentul în care nu o să mai fiu, sigur o să vorbească alţii despre mine. Am fost omul care a rămas la fel ca la început, cu acea stare de emoţie, grijă şi respect faţă de sufletul spectatorului. Şi acum când pornesc undeva îmi ascult negativele cu o zi înainte, îmi pregătesc costumul, mă pregătesc temeinic, nu mă duc la întâmplare la nici un fel de întâlnire.
Întotdeauna am acea stare de tensiune, dar şi de bucurie atunci când întâlnesc publicul. Am nevoie de foarte multă lumină în sala de spectacol, să văd chipurile oamenilor. Aşa verific cât reuşesc să transmit, dacă am sufletul lor în palmă sau nu-l am, este foarte important, în momentul în care faci serios ceea ce faci, să fii sincer. Sinceritatea se vede după felul în care păşeşti în scenă, şi publicul simte asta.
Aş vrea să fac o urare tinerilor care sunt la început de drum. Le doresc din toată inima să ajungă şi ei la vârsta pe care o am eu şi la forţa pe care încă o am şi aceeaşi pasiune şi sinceritate să aibă pe tot parcursul vieţii, pentru că drumul nu este numai însorit, apar şi nori, dar atunci când ai sinceritate şi drag de ceea ce faci, nu se poate să nu răzbeşti. Le doresc din suflet să mă depăşească atât la repertoriu, cât şi la vârstă. Celor care ne urmăresc le doresc viaţă frumoasă cu pâine caldă şi dulce pe masă şi să-şi bucure sufletul ascultându-ne cântecele. Vă mulţumesc că nu m-aţi uitat!”
Sursa: http://www.jurnalul.ro/calendar/astazi-e-ziua-ta-sofia-vicoveanca-591326.htm
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu