Astăzi e ziua ta: Sofia Vicoveanca

Autor: RAMONA VINTILA 23 septembrie 2011

Una dintre marile doamne ale cântecului popular românesc, Sofia Vicoveanca, împlineşte astăzi 70 de ani. Jurnalul Naţional îi urează „La mulţi ani!”.
„Fac ceea ce fac de-o viaţă, cânt. La sfârşitul acestei luni, începutul lunii viitoare, îmi apare un nou material muzical, «Lume dragă am petrecut», cu 23 de piese noi, culese. Mi-a apărut şi un DVD, tot cu 23 de pie­se. Continuu să-i bucur pe cei care mă vor. Sunt sănătoasă, sunt bine. În avalanşa asta de interpreţi, lumea încă mai apelează la artişti cu experienţă, cu atâţia ani în cârcă.

Cea mai mare împlinire personală este că am două nepoate, regretul mare este că mi-am pierdut soţul acum zece ani. Profesional, sunt mândră că lumea încă mă mai vrea. Multă lume a programat petreceri, întâlniri pentru la anul. Mi-e frică să-mi fac planuri pe termen lung, pentru că se ştie, noi ne facem planuri aici, pe Pământ, iar Dumnezeu râde de noi, având planul Lui pentru fiecare dintre noi. Ca atare, spun întotdeauna «Băgaţi-mă la surprize!», dacă sunt sănătoasă cu drag vin. Aceste solicitări sunt foarte importante pentru mine, pentru că nu dau răgaz nici urâtului, nici singurătăţii să bată la uşă. Aflându-mă în faţa mulţimii, bucur lumea, fac poze, dau autografe... Asta-i hrana mea, viaţa mea! Pe 1 octombrie împlinesc 52 de ani de cântec. Am încercat să nu supăr pe nimeni, să nu pun piedici nimănui, cine mi-a cerut sfatul l-am sfătuit. În rest... regret că fug anii, dar încă se mai poate spune câte ceva, în ciuda celor care scot pe piaţă fel de fel de cântece care nu ştiu cât stau la temelia adevărului.

Chiar înainte de a veni noi pe lume, cred că destinul nostru este croit de Sus, orice ce am face. Cred cu tărie acest lucru. Nu am început să cânt nici la 3 ani, nici la 10 ani. A ţâşnit aşa... Cred în destin şi cred că Dumnezeu are grijă de fiecare dintre noi. Eu mă mândresc că sunt ro­mân­că, pentru că vin dintr-o zonă fru­moasă, bogată, cu oameni frumoşi la su­flet, oameni harnici, asta nu în­seam­nă că nu avem şi lepre. A cu­noa­şte o zonă cum este Bucovina sau oricare alta, nu înseamnă să citeşti sau să vizionezi un documentar, ci în­seamnă să-i păşeşti pragul, să intri în casa unor gospodari, să-i vezi la muncă, la horă şi îngenuncheaţi la altar. Doar aşa poţi cunoaşte o zonă.

În momentul în care nu o să mai fiu, sigur o să vorbească alţii despre mine. Am fost omul care a rămas la fel ca la început, cu acea stare de emoţie, grijă şi respect faţă de sufletul specta­to­rului. Şi acum când pornesc undeva îmi ascult negativele cu o zi îna­in­te, îmi pregătesc costumul, mă pre­gă­tesc temeinic, nu mă duc la în­tâm­pla­re la nici un fel de întâlnire.

Întotdeauna am acea stare de tensiune, dar şi de bucurie atunci când întâl­nesc pu­blicul. Am nevoie de foarte multă lumină în sala de spectacol, să văd chipurile oamenilor. Aşa verific cât reuşesc să transmit, dacă am sufletul lor în palmă sau nu-l am, este foarte important, în momentul în care faci serios ceea ce faci, să fii sincer. Sinceritatea se vede după felul în care păşeşti în scenă, şi publicul simte asta.

Aş vrea să fac o urare tinerilor ca­re sunt la început de drum. Le doresc din toată inima să ajungă şi ei la vârsta pe care o am eu şi la forţa pe care în­că o am şi aceeaşi pasiune şi sinceri­ta­te să aibă pe tot parcursul vieţii, pentru că drumul nu este numai în­so­rit, apar şi nori, dar atunci când ai sin­ceritate şi drag de ceea ce faci, nu se poate să nu răzbeşti. Le doresc din su­flet să mă depăşească atât la repertoriu, cât şi la vârstă. Celor care ne ur­mă­resc le doresc viaţă frumoasă cu pâi­ne caldă şi dulce pe masă şi să-şi bu­cure sufletul ascultându-ne cântecele. Vă mulţumesc că nu m-aţi ui­tat!”
Sursa: http://www.jurnalul.ro/calendar/astazi-e-ziua-ta-sofia-vicoveanca-591326.htm

Sofia Vicoveanca

Cariera muzicală

Sofia Vicoveanca s-a născut la data de 23 septembrie 1941 în comuna Toporăuţi (Toporuica de astăzi), localitate aflată în apropiere de oraşul Cernăuţi (astăzi în Ucraina), primind la naştere numele de Sofia Fusa. A fost unul din cei patru copii ai familiei de negustori Gheorghe şi Veronica Fusa.

Copilăria i-a fost întunecată de greutăţi, tatăl său fiind luat prizonier de către ruşi, după anexarea Bucovinei de Nord de către Uniunea Sovietică. Împreună cu mama sa s-a refugiat în comuna Vicovu de Jos, unde şi-a petrecut copilăria. "Părinţii mei au fost înstăriţi acolo, la Cernăuţi, au avut prăvălie, case, vite, cai, dar aici nu mai aveam nimic", a mărturisit ea mai târziu. Din dragoste pentru satul unde a copilărit, i-a împrumutat ulterior numele, schimbându-şi numele de scenă în cel de Sofia Vicoveanca.

Din copilărie, constrânsă de greutăţile materiale prin care treceau refugiaţii, micuţa Sofia a învăţat să coasă, să ţeasă covoare, să împletească, să croiască etc. A absolvit Şcoala Populară de Artă din Suceava, fiind angajată, prin concurs, în anul 1959 ca solistă de muzică populară la Ansamblul de Cântece şi Dansuri "Ciprian Porumbescu" din Suceava. În anul 1965, îi apare primul său disc. Din anul 1998, devine solistă de muzică populară la Ansamblul "Rapsozii Botoşanilor".

„Munca aduce foarte multă bucurie, nimic nu-ţi pică din cer, nimeni nu-ţi dă. Dacă nu munceşti, nu ai! (...) Nu m-am gândit niciodată să fiu solistă, dar la examenul pentru început de stagiune eu am cântat un cântec popular. Juriul a decis că-i musai să cânt de-atunci încolo muzică populară. Am continuat să cant şi în cor o vreme, în pauzele din spectacol; schimbam repede-repede rochia lungă de coristă cu costumul popular şi ţusti în scenă. Cu timpul, mi-am învins emoţiile, mi-am făcut un repertoriu propriu (eu nu am cântat niciodată cântecele altor interpreţi), a fost norocul meu că am şi venit dintr-o zonă foarte bogată în folclor şi am avut ce culege de la bătrânii şi de la lăutarii din sat. ^[1]” - Sofia Vicoveanca

Numele de scenă a fost ales deoarece directorul ansamblului artistic unde era angajată a considerat că numele ei de Sofia Fusa nu are rezonanţă artistică şi astfel a numit-o Vicoveanca (de la zona de unde provenea cântăreaţa).

Sofia Vicoveanca a fost căsătorită cu ziaristul sucevean Victor Micu, care a decedat în aprilie 2001, la vârsta de 70 de ani. El a lucrat timp de peste 40 de ani la ziarul "Zori noi" din Suceava, devenit după decembrie '89 "Crai Nou". Împreună cei doi au un fiu.

Repertoriul Sofiei Vicoveanca cuprinde cântece de leagăn, de nuntă sau cumetrie, doine de dragoste şi dor, colinde, bocete sau balade, dar cele mai multe sunt cântece de voie bună, unele uşor dojenitoare sau pline de umor specifice lumii satului.

A efectuat imprimări la Radio Bucureşti şi Iaşi, pentru televiziune şi la Casa de discuri "Electrecord". În întreaga sa carieră a scos 10 discuri personale şi 6 în colaborare; casete audio şi video, CD-uri. S-a remarcat şi prin culegerea de folclor muzical din zona Bucovinei. A susţinut spectacole cu diferite formaţii artistice în ţară şi în străinătate, efectuând turnee în Israel, Portugalia, SUA, Franţa, Danemarca, Germania, Iugoslavia ş.a.

Solista Sofia Vicoveanca a făcut cunoscută zona Bucovinei prin cântecele sale încărcate de emoţii şi stări ale ţăranului moldovean. A interpretat cântece de joc, balade şi doine, cântece de leagăn din zona Bucovinei. Cântece ca “Lume, lume trecătoare”, “M-am sfădit rău cu bădiţa”, “Am avut un pui pe lume”, “Bătrâneţea când te bate”, “Săracă vecina mea”, “Bucovină mândră floare”, “Asta-i joc din Bucovina” etc. stau martore dedicării sale folclorului românesc.

De asemenea, a jucat şi în câteva filme româneşti, dovedind un real talent actoricesc. A publicat două volume de versuri: „ Dureri ascunse” (1996) şi „Cu inima-n palme” (2004).

Premii şi recunoaşteri obţinute

Ca o recunoaştere a activităţii sale de aproape 50 ani în slujba muzicii populare româneşti, Sofiei Vicoveanca i-au fost decernate mai multe distincţii cum ar fi: "Meritul Cultural" clasa a IV-a (1973); Medalia "Tudor Vladimirescu" cl. I (1975); Medalia "Meritul Cultural" cl. I (1976); Crucea Naţională "Serviciul Credincios" clasa a III-a (2002); Ordinul Naţional "Meritul Cultural" în grad de Mare Ofiţer (2004) etc.

A primit titlul de Cetăţean de Onoare al localităţilor Suceava, Rădăuţi, Siret, Pojorâta, Ciocăneşti şi Vicov (jud. Suceava), precum şi al comunelor Ion Creangă din judeţul Neamţ şi Ciocârlău, din judeţul Maramureş.

Sofia Vicoveanca a cumpărat în satul Vicovul de Jos un teren de 9 ari, construind o casă nouă, în stil bătrânesc, cu cerdac şi cu mansardă în care a amenajat un mic muzeu etnografic, cuprinzând o expoziţie de costume ţărăneşti şi obiecte de artă populară. Interiorul casei a fost decorat cu lucrurile proprii unui interior de casă ţărănească: ladă de zestre, blidar (dulap cu blide), covoare pe perete, icoane, ştergare, legănuţ pentru copil şi costumele populare purtate de ea.

„Eu mă regăsesc mai mult în cântecele de dor, de jale, de amar, bocete, chiar blesteme, piese de o mare încărcătură emoţională, de o mare profunzime a textului, şi tocmai de aceea - foarte greu de interpretat. Nu sunt o cântăreaţă de ritm, dar nevoia m-a făcut şi dintr-aceea, pentru că omul vine în sala de spectacol şi vrea să-şi bucure sufletul. Nu ştiu cât place, dar ştiu că nu se confundă glasul meu, omul îl reţine. Nu mi-a fost greu să port costumul, pentru că în acest costum eu m-am născut. ^[2]” - Sofia Vicoveanca

Discografie

• Hora mare cu strigături
• Sînt fată de moldovean
• Cântec de nuntă
• Când mergi bade la pădure
• Cântec vechi de cătănie
• Bucovină, mândră floare
• Eu cânt că mi-i lumea dragă
• Ca la Vicov
• Pe-o coastă, pe-un deluşor
• Cine la joc nu se pricepe
• Lume, cine ţi-o zis lume
• Vorba din bătrâni se trage
• Ia-ţi mireasă ...
• Domne-ajută-ntr-un ceas bun; De dor de frumos pe lume; Dacă n-ar fi horele; Cântece (selecţiuni, CD realizat în Germania)
• Singură-mi fac voie bună.

Filmografie

 Lung metraje

• Ciprian Porumbescu (1972)
• Dimitrie Cantemir (1973)
• Oraşul văzut de sus (1975)
• Urgia (1977)
• Cântarea României
• Vânătoarea de vulpi (1980)
• Ochi de urs (1982)
• Sarea în bucate (2001)
• Baltagul

Scurt metraje

• Omule, pomule
• De dor de frumos pe lume
• Lumini şi umbre
• Povestea lemnului care cântă
• Să învăţăm să cântăm româneşte 

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sofia_Vicoveanca

1. ^ Formula AS nr. 445 - Sofia Vicoveanca: "Tuturor românilor, sănătate şi pâine caldă pe masă"
2. ^ Formula AS nr. 445 - Sofia Vicoveanca: "Tuturor românilor, sănătate şi pâine caldă pe masă"